Diabetul zaharat tip 1 (Diabetul insulino-dependent)

diabet zaharat insulinodependent
Diabetul zaharat de tip 1 (insulino-dependent) este o afectiune autoimuna, caracterizata prin distrugerea celulelor producatoate de insulina de la niveul pancreasului (celulele beta din insulele Langerhans).

Insulina este hormonul care asigura necesarul energetic celular, prin utilizarea zaharului (glucozei) de catre celule. 

Deficitul de insulina determina cresterea nivelului de zahar in sange (hiperglicemie), tesuturile nemaiputand folosi glucoza ca suport energetic.

Hiperglicemia din diabetul zaharat de tip 1 determina un sindrom poliuro-polidipsic intens (cu sete exprimata, gura uscata si mictiuni frecvente), scadere in greutate - insa cu apetit pastrat, oboseala accentuata, tulburari de vedere, dureri abdominale, stari de voma, miros de acetona a respiratiei, si in stadiile avansate - manifestari de cetoacidoza (cu cetonemia crescuta si cu prezenta zaharului si a acetonei in urina), chiar coma.
Diabetul zaharat de tip 1 reprezinta 5-10% din totalul cazurilor de diabet, fiind mai frecvent intalnit la copii si adultii tineri, fiind cunoscut si sub denumirea de diabet juvenil.

Factorii de risc implicati in dezvoltarea diabetului insulino-necesitant sunt reprezentati de:
- predispozitia genetica multipla;
- factori de mediu: alimentatie, bacterii (specii de Streptomyces), virusuri (ulrian, Epstein-Barr, citomegalic, enterovirusuri, rotavirusuri, retrovirusuri), substante chimice (nitrozamine, nitrozamide), greutate mare la nastere, crestere rapida post-natala, vaccinuri, stress, factori perinatali;
- alte boli autoimune asociate: tiroidita autoimuna, boala Basedov Graves, boala Addison, boala celiaca, vitiligo, hepatita autoimuna, anemia pernicioasa, miastenia gravis etc.

Cum se stabileste diagnosticul de diabet zaharat de tip 1?
- In cele mai multe cazuri, diabetul zaharat de tip 1 se depisteaza dupa un episod de cetoacidoza diabetica, situatie in care glucoza nu mai este folosita ca sursa de energie, sunt folosite in acest sens proteinele si lipidele, producandu-se in exces corpi cetonici si acizi grasi. Cetoacidoza apare atunci cand valorile glicemiei sunt foarte ridicate;
- pe baza simptomatologiei sus mentionate si a dozarii glicemiei a jeun - cu valori crescute sau
- pe baza testului oral de toleranta la glucoza (TTGO) = masurarea glicemiei la doua ore dupa ingerarea unei solutii de glucoza;
- dozarea hemoglobinei glicozilate nu este o metoda de diagnostic, ci una de monitorizare a tratamentului bolii;
- in diabetul zaharat de tip 1 sunt pozitivati mai multi anticorpi: antiinsulina, anti-IA-2 (islet antigen 2) si antiglutamat decarboxilaza (GAD65).

Tratamentul diabetului zaharat de tip 1 consta in administrare de insulina, pentru tot restul vietii, pentru a mentine un nivel optim al glicemiei, o dieta echilibrata (care sa nu declanseze cresteri bruste ale glicemiei), efectuarea de exercitii fizice regulate (crescand eficacitatea insulinei) si evitarea toxicelor (alcool, tutun).

sursa foto: http://lethow.com/disease/type-1-diabetes-treatment/
Oana Pinzariu
Oana Pinzariu

Medic specialist endocrinolog, competenta ecografie endocrina. Doctorand si asistent universitar asociat - Disciplina Endocrinologie, Universitatea de Medicina si Farmacie "Iuliu Hatieganu" Cluj-Napoca. Absolventa a Universitatii de Medicina si Faramacie "Iuliu Hatieganu" Cluj Napoca. Vezi detalii...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu