Sindromul MEN 2A (sindromul Sipple)

sindrom sipple
Sindromul MEN 2A (neoplazia endocrina multipla tip 2A) sau sindromul Sipple este o afectiune genetica rara, ce asociaza la acelasi individ carcinomul medular tirodian, feocromocitomul si hiperparatiroidismul primar.


Exista 3 subtipuri ale neoplaziei endocrine multiple de tip 2A:
  • carcinomul medular tiroidian familial;
  • sindromul MEN 2A asociat cu amiloidoza cutanata lichenificata;
  • sindromul MEN 2A asociat cu boala Hirsprung.

Care sunt cauzele sindromului Sipple?
Afectiunea se datoreaza existentei mutatiilor genei RET, localizata pe cromozomul 10q11.2, avand transmitere autosomal dominanta.
Protooncegena RET este formata din 3 domenii: extracelular, transmembranar si intracelular. Portiunea extracelulara contine o zona bogata in cisteina si patru domenii de adeziune celulara dependente de calciu "cadherin-like". Portiunea intracelulara contine doua subdomenii de tirozin kinaza (TK1 si TK2) - implicate in activarea caii de transmitere a semnalelor intracelulare. Cele mai frecvente mutatii s-au identificat la nivelul zonei bogate in cisteina, respectiv codonii 634 (80% din cazuri), 609, 611, 618, 620, 630. S-au identificat, de asemenea, mutatii la nivelul codonilor 790, 791, 804 L, 804 M si 891.

mutatia genei ret

Cum se manifesta afectiunea si cum se stabileste diagnosticul de MEN 2A?
  • Carcinomul medular tiroidian este cea mai frecventa manifestare a bolii, ce debuteaza mai ales la varsta copilariei, datorandu-se hiperplaziei celulelor producatoare de calcitonina  (celulele C) ale tiroidei. Tumora se localizeaza predilect la jonctiunea treimii superioare cu cele doua treimi inferioare ale lobilor tiroidieni. Atunci cand tumora tirodiana depasteste 1 cm, exista riscul dezvoltarii metastazelor locale si la distanta. Markerul specific carcinomului medular tiroidian este reprezentat de calcitonina serica (valorile normale ale acesteia fiind < 10 pg/ml). Formatiunea tumorala tiroidiana se obiectiveaza la examinarea ecografica, CT sau RMN cervical.
  • Feocromocitomul afecteaza 50% dintre pacientii cu MEN 2A. In 50% din cazuri, feocromocitomul are localizare bilaterala. S-a constatat ca la peste 50% dintre pacientii care au suferit adrenalectomie unilaterala, au dezvoltat feocromocitom bilateral in urmatorii zece ani. Tabloul clinic este specific - cu palpitatii, cefalee, transpiratii, hipertensiune arteriala, iritabilitate. Specifica feocromocitomului din cadrul sindromului MEN 2A este secretia crescuta a adrenalinei fata de noradrenalina. Localizarea tumorii este aproape intotdeauna la nivelul glandelor suprarenale si are caractere de benignitate. Desi invazia capsulei este frecventa, metastazele sunt destul de rare. Diagnosticul de feocromocitom se pune pe baza nivelului crescut al metanefrinelor plasmatice si urinare/24h. Formatiunea tumorala suprarenaliana se evidentiaza prin CT abdominal/RMN/ MIBG/ osteoscan sau PET. 
  • Hiperparatiroidismul primar apare in 15-20% din cazuri, instalandu-se in jurul varstei de 30-40 de ani. In cele mai multe cazuri afectiunea este asimptomatica. Diagnosticul acestuia se stabileste pe baza hipercalcemiei, hipercalciuriei, hipofosfatemiei si cresterii nivelului PTH-ului (parathormonului).

Screeningul MEN 2A se stabileste astfel:
  • Screeningul pentru carcinomul medular tiroidian:
    • analiza protooncogenei RET;
    • testul la pentagastrina 5 micrograme/kg corp injectabil in bolus, cu dozarea calcitoninei bazale si dupa 2, 5, 10 si 15 minute;
    • in cazul diagnosticarii carcinomului medular tirodian la rudele pacientului afectat, se indica efectuarea tiroidectomiei.
  • Screeningul pentru feocromocitom se efectueaza anual prin dozarea catecolaminelor si a metanefrinelor plasmatice si urinare/24h. CT-ul sau RMN-ul abdominal se va efectua la cei cu teste anormale sau cu simptomatologie sugestiva.
  • Screeningul pentru hiperparatiroidismul primar se face la 2-3 ani prin dozarea calciului seric si a PTH-ului si la 1 an pentru formele familiale de boala.

Care este tratamentul neoplaziei endocrine multiple de tip 2A?
  • Tratamentul de electie al carcinomului medular tiroidian consta in tiroidectomie totala cu limfadenectomie. In cazul in care tumora tiroidiana este nerezecabila se apeleaza la tratament paleativ cu radioterapie externa sau chimioterapie (combinatie de adriamicina, vincristina, ciclofosfamida, dacarbazina). Exista numeroase medicamente in studiu: inhibitori de tirozin-kinaza, vandetanib, sunitinib, sorafenib, tipifarnib, pazopanib, XL 184, E7080.
  • Tratamentul feocromocitomului are ca scop prevenirea complicatiilor cardiovasculare (prin excesul de catecolamine) si consta in chirurgia abominala laparoscopica sau retroperitoneala. In cazul tumorilor nerezecabile se recomanda tratament medicamentos cu alfa si betablocante.
  • Tratamentul hiperparatiroidismului primar este chirurgical, constand in paratiroidectomie subtotala (se indeparteaza 3 paratiroide si jumatate din a 4-a, cu pastrarea jumatatii restante la nivelul gatului) sau prin paratiroidectomie totala (in cazul hiperparatiroidismului manifest sau cu multiple recurente).

sursa foto: http://www.mdanderson.org/patient-and-cancer-information/cancer-information/cancer-types/multiple-endocrine-neoplasia/men-full.jpg
http://dualibra.com/wp-content/uploads/2012/04/037800~1/Part%2015.%20Endocrinology%20and%20Metabolism/Section%201.%20Endocrinology/345.htm

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu