Diabetul insipid (deficitul hormonului antidiuretic)

Diabetul insipid este afectiunea determinata de deficitul de hormon antidiuretic (ADH) sau de lipsa de raspuns a tubilor renali la actiunea acestuia, caracterizandu-se prin incapacitatea rinichiului de a concentra urina.

Din punct de vedere etiopatogenetic, afectiunea se clasifica in doua categorii:

• diabetul insipid central;
• diabetul insipid periferic sau nefrogen.

Cauzele implicate in producerediabetului insipid central sunt reprezentate de:

• tumorile hipotalamusului sau ale hipofizei;
• traumatismele cranio-cerebrale;
• interventii chirurgicale la nivelul zonei hipotalamo-hipofizare;
• radioterapia cerebrala;
• infectiile (meningite, encefalite); 
• sindromul Sheehan;
• boli infiltrative (tuberculoza, sarcoidoza, histiocitoxa X, boli hematologice etc);
• cauze autoimune;
• cauze genetice: diabet insipid familial, sindrom DIDMOAD (sindrom Wolfram) 
• diabetul insipid idiopatic.

Cauzele responsabile de producerea diabetului nefrogen sunt reprezentate de:

• tubulopatiile primare (defecte ale receptorilor renali pentru ADH, defecte ale aquaporinei 2);
• tubulopatiile secundare (nefropatii postmedicamentoase, nefropatia hipokaliemica, nefropatia hipercalcemica, obstructii renale).

Tabloul clinic al diabetului insipid cuprinde:

• polidipsia (consum exagerat de lichide);
• poliuria (emisia unei cantitati mari de urina diluata);
• scaderea apetitului cu scadere in greutate;
• dureri epigastrice;
• tulburari neuropsihice reprezentate de cefalee, tulburari de somn secundare poliuriei, nervozitate;
• sindrom de deshidratare acuta ce apare in momentul in care pacientul nu se hidrateaza corespunzator sau asociaza o disfunctie a mecanismului setei.

Diabetul insipid trebuie diferentiat de alte afectiuni cum sunt: diabetul zaharat, potomania (afectiune psihiatrica caracterizata prin ingestia excesiva si voluntara de lichide, in absenta unei leziuni organice hipotalamice sau renale), unele nefropatii, insuficienta renala cronica in faza poliurica.

Diagnosticul de diabet insipid se stabileste pe baza urmatoarelor explorari:

•  examenul de urina care deceleaza un volum urinar crescut de peste 2,5 litri pe zi, cu densitatea urinara si osmolaritate urinara scazuta;
• proba restrictiei hidrice (testul la sete) pune in evidenta imposibilitatea de concentrare a urinii in conditiile restrictionarii aportului lichidian;
• testul la ADH faciliteaza diagnosticarea formei complete a diabetului insipid;
• testul de incarcare cu sare (NaCl) face posibila diagnosticarea formei partiale de diabet insipid;
• dozarea ADH-ului plasmatic evidentiaza un nivel scazut sau absent al hormonului in forma centrala a bolii si un nivel crescut in forma periferica;
• explorarile morfo-functionale renale stabilesc etiologia diabetului insipid nefrogen; RMN-ul hipotalamo-hipofizar deceleaza absenta semnalului luminos al neurohipofizei si eventualele mase tumorale localizate in zona hipotalamo-hipofizara.

Aspect RMN hipofizar - absenta semnalului luminos al neurohipofizei

Tratamentul diabetului insipid consta in administrarea de preparate de ADH de sinteza (desmopresina) in forma centrala a bolii si de diuretice de tipul hidroclorotiazidei in forma nefrogena.

sursa foto: http://www.medicationathome.com/wp-content/uploads/2013/09/Central-Diabetes-Insipidus.jpg
https://www.researchgate.net/publication/291013863_Diabetes_mellitus_diabetes_insipidus_optic_atrophy_and_deafness_A_case_of_Wolfram_DIDMOAD_syndrome/figures?lo=1&utm_source=google&utm_medium=organic