Sindromul secretiei inadecvate de hormon antidiuretic (SIADH)

sindromul secretiei inadecvate de adh
Hormonul antidiuretic (ADH) cunoscut si sub numele de vasopresina se sintetizeaza la nivelul hipotalamusului, fiind responsabil de mentinerea echilibrului hidric (o osmolaritate plasmatica cuprinsa intre 286 si 294 mOsm/l), prin cresterea resorbtiei lichidiene la nivel renal. 

Sindromul secretiei inadecvate de ADH (SIADH) consta intr-o eliberare excesiva si nemodulata de ADH, ce determina aparitia unei hiponatremii de dilutie in ciuda unei osmolaritati plasmatice scazute. Aceste modificari apar in conditii de euvolemie. De asemenea, o osmolaritate urinara crescuta si un nivel inalt al sodiului urinar, ce contrasteaza cu hiponatremia, sunt specifice SIADH-ului. 

Cauzele SIADH-ului sunt variate, incluzand:

  • medicamente: vasopresina, desmopresina, oxitocina, antidepresive (antidepresive triciclice, inhibitori selectivi ai recaptarii serotoninei), anticonvulsivante (carbamazepina, fenitoina, valproat de sodiu), antagonisti dopaminergici (metoclopramid, antipsihotice, proclorperazina), colchicina, opioide, ecstasy, chimioterapice (vincristina, vinblastina, vinorelbina, cisplatin, ciclofosfamida, metotrexat);
  • malignitati: cancer pulmonar cu celule mici, mezoteliom, cancer pancreatic, cancer duodenal, cancere din sfera capului/gatului, timom, sarcom, limfom, leucemia, cancer mamar, cancer prostata, cancer vezica urinara etc;
  • afectiuni neurologice: AVC, traumatisme, hemoragii, infectii, scleroza multipla, sindrom Guillain-Barre, sindrom Dhy-Drager, tumori cerebrale;
  • afectiuni pulmonare: pneumonie, pneumotorace, astm, fibroza chistica, ventilatie cu presiune pozitiva;
  • afectiuni metabolice: hipotiroidism, insuficienta corticosuprarenala, porfiria acuta intermitenta;
  • interventii chirurgicale: chirurgie hipofizara, chirurgia toraco-abdominala;
  • anestezie generala;
  • efort fizic excesiv;
  • cauza genetica (mutatii de tip castig de functie in gena receptorului V2);
  • idiopatic.

Tabloul clinic al sindromului secretiei inadecvate de ADH depinde de nivelul hiponatremiei. Astfel, in formele usoare ale bolii (Na > 120 mEq/l) manifestarile clinice sunt absente sau discrete (greturi, varsaturi, confuzie, iritabilitate, anorexie). In formele severe ale bolii (Na < 110 mEq/l) predomina aritmiile cardiace si manifestarile neurologice (areflexie, letargie, convulsii si coma prin intoxicatie cu apa). 

Diagnosticul sindromului secretiei inadecvate de ADH consta in identificarea unei:
  • hiponatremii (usoare – Na=130-134 mEq/l; moderate – Na=125-129 mEq/l; severe –  Na <125 mEq/l)
  • osmolaritati plasmatice < 280 mOsm/l  (la un pacient euvolemic, fara edeme, hipotensiune arteriala, insuficienta renala, insuficienta cardiaca, hipotiroidism, insuficienta corticosuprarenala sau in absenta unui tratament diuretic);
  • osmolaritati urinara > 100 mOsm/kg;
  • pierderii urinare de sodiu > 20 mEq/l.
Alte examinari sunt indicate pentru identificarea cauzei SIADH-ului (radiografie toracica/CT toracic, RMN cerebral, profil hormonal tiroidian, test la Synacthen, bronhoscopie, punctie lombara etc).

Tratamentul sindromului secretiei inadecvate de ADH consta in:
  • tratamentul chirurgical al malignitatilor responsabile de secretia ectopica de ADH;
  • restrictie hidrica (500-750 ml/zi);
  • corectarea treptata a hiponatremiei (ser fiziologic hiperton, diuretice osmotice sau de ansa);
  • tratament medicamentos cu derivate de tetraciclina (demeclociclina) sau vaptani (conivaptan, tolvaptan).
, , , , , , , , , ,
By:

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)