Hepatita virala C este boala inflamatorie a ficatului determianta de virusul hepatic C, care poate evolua spre ciroza sau mai rar spre hepatocarcinom.
Virusul hepatic C este un virus cu ARN, transmitandu-se cel mai frecvent pe cale parenterala (transfuzii, injectii, interventii chirurgicale, transplant de organe etc), apoi perinatala (de la mama la fat) si sexuala.
Hepatita cronica virala C se manifesta printr-un sindrom asteno-adinamic, fatigabilitate, tegumente icterice, hepatosplenomegalie (cresterea in volum a ficatului si splinei) asociate sau nu cu hipersplenism. In cele mai multe cazuri, infectia cu virusul C se asociaza cu multiple manifestari extrahepatice:
- crioglobulinemia mixta;
- glomerulonefrita membranoproliferativa;
- sindromul Sjogren;
- poliartrita nodoasa;
- anemia aplastica;
- purpura trombocitopenica;
- limfoame.
Diagnosticul de hepatita virala C se stabileste:
- pe baza tabloului clinic expus anterior;
- pe baza bilantului hepatic complet si al hemoleucogramei;
- pe baza testelor imunologice (pozitivarea anticorpilor ANA, anti muschi neted si anti-LKM1, anticorpilor antiperoxidaza, crioglobulinelor, feritinei etc);
- markerul viral specific infectiei cu virusul C este pozitivarea Ac HCV;
- prin evaluarea viremiei ARN-HCV;
- prin punctia-biopsie hepatica pentru a evalua activitatea virusului si gradul de fibroza hepatica (prin scorul Metavir);
- prin aspectul ecografiei abdominale.
Tratamentul hepatitei cronice C consta in biterapia cu Interferon pegilat si Ribavirina, cu evaluare la 12 saptamani pentru masurarea viremiei.
sursa foto: http://www.photos.com/images-photo/molecule
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu