Disfunctia erectila

Disfunctia erectila reprezinta imposibilitatea barbatului de a obtine si mentine o erectie suficienta pentru a putea intretine un raport sexual satisfacator. Afectiunea poate asocia scaderea libidoului si/sau tulburari de ejaculare.

Disfunctia sexuala masculina afecteaza aproximativ 10% dintre barbati, peste 50% avand varsta peste 70 ani. Afectiunea se asociaza mai frecvent diabetetului zaharat, obezitatii, hipertensiunii arteriale, bolilor cardiovasculare si hipertrofiei benigne de prostata.

Disfunctia erectila poate fi psihogena, organica sau mixta:
1. Disfunctia erectila psihogena:

- este mai frecventa la tineri

- sunt implicati factori individuali sau de cuplu:

- autodevalorizarea prin experiente sexuale cu partenere nepotrivite;

- fobii si aversiuni fata de partenera;

- istoric de dominanta familiala materna;

- abuz sexual in copilarie;

- teama de sarcina sau de boli cu transmitere sexuala;

- homosexualitatea sau alte deviatii sexuale;

- complexe legate de procesul de imbatranire;

- depresie;
- stres social sau profesional.

2. Disfunctia erectila organica este determinata de:
- factori locali: malformatii congenitale, traumatisme, boala Peyronié (fibroza idiopatica a corpului cavernos), disfunctii veno-ocluzive congenitale;
- factori vasculari: leziuni ateromatoase, arteriopatii periferice, anomalii congenitale ale arterelor pelviene/peniene si ale sistemului veno-ocluziv al corpilor cavernosi - scad fluxul sangvin catre spatiile lacunare, ceea ce determina scaderea rigiditatii si cresterea timpului pana la o erectie completa;
- factori neurogeni: leziuni traumatice, degenerative (sleroza multipla), inflamatorii ale sistemului nervos central sau ale maduvei spinarii, neuropatia periferica (cauzata de diabet zaharat, alcoolism) sau autonoma;
- factori endocrini: hipogonadism primar sau secundar, hiperprolactinemie, hipotiroidism, hipertiroidism, tumori feminizante;
- boli metabolice: dislipidemii, diabet zaharat (prin complicatiile macrovasculare si neurologice asociate cu scaderea nivelului de NO-sintetaza in tesutul endotelial si neural);
- boli sistemice: insuficienta cardiaca, insuficienta respiratorie, ciroza hepatica, hemocromatoza;
- factori toxici: etilism cronic, tabagism, consum de droguri (marijuana, heroina, metadona);
- factori iatrogeni: interventii chirurgicale in sfera pelvina (prostatectomie), iradiere, medicamente: acetat de ciproteron, agonisti de GnRH, estrogeni, glucocorticoizi, betablocante, blocante de calciu, diuretice (spironolactona), agonsti H2 (ranitidina, cimetidina), tranchilizante, benzodiazepine, antidepresive, interferon alfa, inhibitori de 5 alfa-reductaza - actioneaza direct sau indirect la nivelul corpilor cavernosi, prin scaderea presiunii sangvine la nivel pelvin.

3. Disfunctia erectila mixta: asociaza factori psihogeni si organici.

Manifestarile clinice ale bolii sunt reprezentate de:

- incapacitatea de initiere si mentinere a erectiei (turgescenta peniana scazuta, libidou scazut);

- simptome de hipogonadism: libidou scazut, hipotrofie musculara, fara istoric de erectie;

- atrofie testiculara;
- boala Peyronié (fibroza idiopatica a corpului cavernos);

- ginecomastie.

Investigatii:

Obligatorii:

Analize biochimice: glicemia, profil lipidic, functia renala si hepatica, feritina (hemocromatoza)

Profil hormonal: testosteron, prolactina, FSH, LH, evaluarea functiei tiroidiene (TSH, FT4)

Aditionale:

- studii de tumescenta si rigiditate peniana

- injectare intracavernoasa cu vasodilatatoare: papaverina, sildenafil, alprostadil E1 - o erectie sustinuta exclude o insuficienta vasculara semnificativa

- ecografia Doppler peniana/angiografia peniana/perfuzie dinamica in cavernosografie sau cavernosometrie - sunt evaluati fluxul arterial cavernos si insuficienta venoasa

- testare neurologica (perceptia vibratiei cu biotensiometru gradat, potentiale evocate somatosenzitive)

- testare psihologica

Managementul disfunctiei erectile consta in:
- psihoterapie si tratament cu anxiolitice si/sau antidepresive (in cazul disfunctiei erectile psihogene),

tratamentul patologiei de fond (in cazul disfunctiei erectile organice) si sistarea medicamentelor implicate in producerea bolii.

Preparatele medicamentoase cu efecte benefice in tratarea disfunctiei erectile sun reprezentate de:
Inhibitori de 5 fosfodiesteraza: Sildenafil (Viagra), Vardenafil (Levitra), Tadalafil (Cialis), care se administreaza cu aproximativ 30-60 minute inaintea actului sexual

Androgeni - cu indicatie in hipogonadism si hiperprolatctinemie

Alprosatid (Prostaglandina E), cu administrare intrauretrala - se indica in cazul pacientilor nonresponder la tratamentul oral cu vasodilatatoare

Injectare intracavernoasa cu papaverina sau alprostadil reuseste sa antrene zeo erectie temporara

Dispozitive cu vacuum:
- realizeaza constrictie prin vid;
- atrag sangele venos in penis cu ajutorul unui inel de constrictie si se redirectioneaza intoarcerea venoasa pentru a se mentine erectia;

- reprezinta o alternativa pentru pacientii care au contraindicatii la inhibitorii de 5 fosfodiesteraza sau la alte proceduri terapeutice.

Dispozitive cu vacuum

Revascularizatia chirurgicala este indicata in disfunctia erectila refractara la celelalte forme de tratament.

Proteze peniene (semirigide sau gonflabile) determina o erectie artificiala si sunt indicate in disfunctia erectila refractara la celelalte forme de tratament